O mie de copii se nasc anual în România cu o boală cardiacă. Unii dintre ei au noroc și ajung să fie operați într-unul dintre puținele centre de cardiochirurgie din țară. Alții pleacă la intervenție în străinătate, cu formular, pe banii statului român, sau individual, pe banii familiei. Jumătate dintre copiii cu inima bolnavă rămân însă pe o listă de așteptare sau mor.
Cardiochirurgia pediatrică nu e specializare tentantă în România, dovadă numărul redus al celor care o aleg în rezidențiat. E grea, migăloasă, solicitantă și plină de neprevăzut. Total diferită de adulți. Dacă la un adult cardiac ai patru mari probleme – ce presupun cam zece tipuri de intervenții, la un copil, adesea nou-născut, apare provocarea: sunt valve anormal conformate, sunt defecte în interiorul inimii, vase care pleacă de unde nu trebuie, iar asta înseamnă zeci de intervenții diferite. „E o chirurgie frumoasă”, spune Irina Mărgărint, cardiochirurg pediatru la Spitalul de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București.
Despre Mărgărint, dr Tammam Yussef, unul dintre cei mai buni practicieni din lume și șeful echipei medicale de Cardiochirurgie la „Marie Curie”, spune că este „un talent impecabil, un viitor briliant cardiochirurg vascular din România”: „Mă simt liniștit că îi predau ștafeta”.
La 32 de ani, Irina Mărgărint este una dintre puținele femei cardiochirurg din țară. Și-a ales specializarea la finalului anului IV de Medicină, după un stagiu de practică la Spitalul Militar Central. „Am mers cu prietena mea cea mai bună la Chirurgie cardiacă, în secția doctorului Mocanu. Plecam cu fluturi în stomac de acolo”, povestește Mărgărint, care visase până la acel moment să facă medicină de urgență.
Fiică de medici, cu specializare Pediatrie, respectiv Medicină de familie, și-a anunțat părinții, prin clasa a șaptea, că vrea să devină doctor: „Mama mi-a spus că e cam devreme”, ține minte Irina, care însă nu s-a răzgândit. „Visam medicină de urgență. În liceu, în pauzele de învățat urmăream un documentar pe Discovery, «Viața la camera de gardă». Și asta îmi doream să fac”.
În 2012, când a intrat la rezidențiat, se hotărâse: Chirurgie cardiacă, așa că a ales un centru de excelență – Institutul pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, iar un semestru a lucrat în Franța, la Clinica Louis Pradel din Lyon. „Aș fi stat mai mult”, spune acum retrospectiv, „dar a fost cuvântul pe care i l-am dat profesorului meu: că voi sta doar un semestru” .
În anul V de rezidențiat, profesorul V. Iliescu i-a sugerat Cardiochirurgia pediatrică. „Nu am simțit ca dumnealui atunci”, spune Irina Mărgărint, dar l-a ascultat. Așa a ajuns la „Marie Curie”, în Centrul de Cardiochirurgie construit de Inima Copiilor. Tot aici era și Cristian Bulescu, „coleg de facultate și medic decent”, cu care s-a înțeles în timpul studiilor. Dar la scurtă vreme, acesta a plecat în Franța. „M-am trezit singură, dar m-am adaptat. Mi se pare că în viață Dumnezeu mă duce unde trebuie să ajung”.
Începutul a fost greu, mărturisește medicul. „Nu mai făcusem și nu mai văzusem astfel de intervenții. Asta pentru că, în rezidențiat nu e interes pentru chirurgia cardiacă pediatrică. De ani buni nu s-au operat copii. Nu vezi, nu știi despre ce e vorba. Cu toții, când ajungem la „C.C. Iliescu”, am vrea să rămânem acolo: începem cu adulții. Ne obișnuim cu ei, cu patologia lor, cu conformația lor. La Fundeni e un centru foarte bun și ce se face acolo se face bine. Aici sunt copii. Unii cântăresc 900 de grame, precum cel operat de doctorul Tammam, în 2018, cu persistență de canal arterial”.
Recunoaște că au fost și sunt momente grele, dar și-a asumat decizia și alegerea: „Dacă m-am băgat în asta, atunci merg până la capăt”.
Nu i se pare potrivit să vorbească despre sine și spune că tot ce se întâmplă înainte de intrarea în sală, în timpul intervenției și ulterior, e „un efort cumulat, de echipă”. Practic, în jurul fiecărui copil – din cei aproape 200 câți sunt salvați în clinica de la „Marie Curie”-, e un întreg sat: anestezist, asistent de anestezie, asistent de chirurgie, asistent de plagă, trei chirurgi, perfuzionist, medic terapie, asistenți de terapie intensivă, medici cardiologi, asistenți cardiologie, neonatolog (dacă pacientul e nou-născut).
„De obicei, primim lista de pacienți – împărțiți pe zile. E un efort cumulat al Dadianei Safta și al medicilor cardiologi. Avem fiecare pacient fișat, iar în preziua intervenței citim din nou detaliile – grupa de sânge, patologia, boala de fond a fiecăruia”.
Ce face Irina Mărgărint înainte de operație? „Încerc să îi pregătesc pe părinți, pe mamele minore, să le explic riscurile, complicațiile…Aș vrea să fac asta nu cu o zi înainte, ci mai din vreme, ca oamenii să se gândească.
Dacă sunt foarte stresată, în noaptea de dinainte se întâmplă să visez pașii pe care îi am de parcurs, manevrele medicale, iar când intru în sală mă gândesc la Dumnezeu: să aibă grijă ce fac, ca să nu-i fac cuiva rău”.
În timpul operației? „Mă gândesc la lucrurile pe care le fac; mă gândesc Dumnezeu. Nu se întâmplă nimic fără El”.
La finalul unei zile în care se salvează copii, Irina Mărgărint se bucură. O bucurie curată, care apare în mai multe momente: când pacientul iese din sală, când un bebeluș care a mers greu post operator își revine și scapă și de dializă, când execută o nouă manevră medicală sau intervenție, avându-l pe doctorul Tammam în backup..
Acum, după doi ani de sală, unde intră alături de doctorul Tammam, în cadrul misiunilor medicale lunare organizate de asociația Inima Copiilor la București, și după stagiile la clinici din Italia, Irinei Mărgărint chirurgia cardiacă pentru copii i se pare „frumoasă și cu perspective”.
„După ce am început să înțeleg mai mult patologia, după vizitele în Italia, totul a cântărit altfel. Am văzut mult mai multe, am întâlnit oameni care au răbdare și sunt dispuși să te învețe.
Sunt cardiochirurgi care spun așa: «te uiți, vezi și trebuie să faci». Sunt și ceilalți, care te pun să faci, dar stau lângă tine și îți spun cum să faci. Pentru mine asta funcționează mai bine. Sigur, citești acasă, dar furi de la fiecare chirurg pe care îl întâlnești.
Nu fac mai mult decât fac – un defect septal ventricular, un defect septal atrial; nu cazuri complicate”, spune Irina Mărgărint. „Eu am nevoie ca cineva mai mare decât mine să considere că pot; am nevoie să mă evalueze; să-mi dea un vot de încredere.
E periculos când nu te îndoiești deloc de tine și crezi că poți să faci mai mult decât poți la momentul respectiv.”
Iar doctorul Tammam Youssef are încredere în chirurgul Irina Mărgărint. „Mă simt liniștit că îi predau ștafeta”, afirmă acesta. „E un talent impecabil, un viitor briliant cardiochirurg vascular din România”.
Dar rămâne România alegerea Irinei Mărgărint? Ea spune că da. „Nu-mi doresc să plec din țară și nici din secția de aici. Oamenii ăștia sunt speciali, sunt tineri, ne formăm împreună. Sunt uniți și dedicați. Nu există «Sunt liber» dacă e nevoie de vreunul la blocul operator.
Ce îmi doresc? Să creștem, să fim cu adevărat buni din toate punctele de vedere, să învățăm, să fim oameni cu pacienții, să facem lucrurile ca la San Donato, în Italia, ca-n Franța, ca-n Marea Britanie. Îmi doresc să operăm constant, să avem suficienți anesteziști, chirurgi și asistenți și să avem o linie de gardă”.
Poți spijini și tu misiunile medicale de la Cardiochirurgie “Marie Curie” trimițând un SMS cu textul LOVE la 8844. Detalii pe love.inimacopiilor.ro.
Acest articol a fost publicat pe platforma Republica.ro
