“Avem voie să facem asta în România? Îmi poate da cineva un răspuns autorizat?” întreba Oana Pellea în urmă cu două zile pe contul său de Facebook postând un clip care a adunat peste 56 de milioane de vizualizări din decembrie anul trecut și până azi. Clipul surprinde în câteva secunde povestea lui David Deutchman, supranumit “bunicul de la Terapie Intensivă Neonat” sau “baby buddy” (n.r.“tovarășul copiilor”). De 12 ani, acest domn, cu păr albit, pieptănat într-o parte, intră două zile pe săptămână în secția de Terapie Intensivă Nou-născuți a Spitalului pentru Copii din Atlanta, ca să aline suferința celor mici. Îi ia în brațe, îi leagănă, le cântă Johnny Cash: “You are my sunshine” – cu zâmbet, cu emoție, cu drag – și îi privește cum cresc.
Deutchman, retras din afaceri, încearcă astfel să ofere sprijin prematurilor și copiilor cu diferite afecțiuni, lipsiți de prezența părinților și de suport afectiv. Bărbatul nu primește nicio recompensă pentru timpul petrecut în spital, dar spune că satisfacția de a face ceva care contează cu adevărat pentru un copil este de neprețuit. Mai mult, afirmă el, noua sa meserie este cea mai bună din lume.
“Acest Domn mi-a dat o idee minunată. Vreau să-i urmez gestul. Poate și dumneavoastră…Asta înseamnă puterea exemplului! E nevoie de atâta iubire în lume încât ăsta e un mod superb de a dărui”, scrie Oana Pellea.
Iar eu citesc postarea, dau like și zic: „- Avem voie să facem asta în România. Avem voie și chiar se întâmplă, chiar și azi, la “Marie Curie”, în Secția de Terapie Intensivă nou-născuți, condusă de doctorul Cîrstoveanu.
Doamna cu părul alb din imaginea de mai sus este Ioana Antonescu. Și-a crescut cei cinci copii, de la care are zece nepoți și o strănepoată, și spune că vrea să ajute: “Pentru conștiința mea. Să pot să învăț ceva”. A urmat cursurile de voluntari de la “Marie Curie”, după ce a auzit de ele la DGASPC Sector 4, la Clubul Seniorilor, iar vârsta – 73 de ani – nu reprezintă pentru doamna Antonescu un hotar de netrecut. “Am răbdare, atenție, calm și dragoste”, se caracterizează bunica, care ani de zile a lucrat tot într-un spital pentru copii, ca ajutor de bucătar. Priviți-o cum o îmbrățișează pe Petruța și imaginați-vă ce povești le va spune copiilor internați la Neonat, în fiecare zi de vineri. „Lunea, miercurea și joia, avem cor la Club, așa că vineri pot merge la copii. I-am zis fetei mele: – Mami, io nu mai iau medicamentele de tensiune. Am inima tare; am văzut copilașii ăia la incubator. Vreau să ajut”.
Aici vin, după un program bine stabilit, minimum două ore pe săptămână, voluntari. Cel mai tânăr înscris are 17 ani și este licean, iar decanul de vârstă al “bunicilor de la Neonat” are 89 de ani.
Cu toții au urmat sau vor urma cursuri “de îngrijire” a bebelușilor. Ghid le este șeful Secției de Terapie Intensivă nou-născuți de la “Marie Curie”, cea mai modernă de acest tip din sud-estul Europei, realizată cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România.
Într-o sală de curs, voluntarii români și francezi (pentru că Da, s-au înscris în program și străini, care oferă afecțiune copiilor noștri) fac cerc în jurul unei mese radiante (n.r. cutia de resuscitare și de încălzire pentru un nou-născut) și învață – pe o păpușă – cum poate fi ridicat, luat, îmbrățișat și hrănit un nou-născut lipsit de prezența părinților. Proiectul se află acum în faza pilot, urmând să fie extins în perioda următoare.
“Petruța” asta are zeci de fire prinse de ea, asemeni unui pui de om firav, așa că fiecare pereche de brațe care o ridică și o așează în dreptul inimii tremură și se bucură de miracol. Miracolul de a face bine unui copil.
Unui copil care suportă în medie, potrivit studiilor medicale, opt manevre dureroase zilnic: aspirat, intubat, branulă, recoltat analize, schimbat pansamentul, perfuzia, injecții.
Unui copil care e singur în tot acest timp. Pentru că mama lui mai are alți copii acasă și nu îi poate fi alături în spital sau poate că, pur și simplu, l-a părăsit.
Majoritatea acestor copii petrec la Terapie Intensivă câteva săptămâni sau luni din viață. Unii stau aici chiar ani, pentru că doar așa ar putea supraviețui.
Lipsiți de atingere umană, copiii părăsiți se recuperează mult mai încet după o intervenție chirurgicală sau după alte proceduri. Pe termen mediu și lung, lipsa stimulării duce la întârzieri în dezvoltare uneori irecuperabile și la creșterea duratei de spitalizare cu până la 50% față de ceilalți copii, potrivit unei statistici a Secției TINN a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie”.
O soluție viabilă pentru dezvoltarea și recuperarea medicală a copiilor cu afecțiuni grave părăsiți sau neînsoțiți de părinți și internați rămâne acest tip de terapie non-invazivă oferită de voluntari.
Și Da, se poate și în România, pentru că „Inima Copiilor” a lansat, cu sprijinul financiar al MOL România, acest program: „Niciun copil singur în spital”. Astfel, până în august 2018, asociația „Inima Copiilor”, împreună cu Spitalul, organizează sesiuni lunare de pregătire a celor care își doresc să ofere benevol timp și afecțiune prematurilor și nou-născuților cu afecțiuni grave internați la Terapie Intensivă nou-născuți. În acest moment, în secția condusă de doctorul Cîrstoveanu se află cinci nou-născuți singuri, pentru care e nevoie de David Deutchman de România.
Voluntarii, care vor purta în curând uniforme speciale, de culoare verde – pentru a se deosebi de personalul medical din secție – nu execută manevre sau acte medicale. Ei doar ating, mângâie, hrănesc, îmbrățișează și le cântă micuților singuri și suferinzi. Au învățat cu “Petruța” sau acasă, când și-au crescut fiii și apoi nepoții, iar acum vor mai mult; vor să fie utili.
Până azi 23 de persoane au urmat, în cadrul proiectului pilot, cursul, seria de la începutul lui martie fiind una a doamnelor care sunt înscrise în Clubul Seniorilor Sector 4.
Da, și în România se poate. Ba chiar se întâmplă.
Imaginile sunt realizate marți, 13 martie 2018, în secția de TINN de la “Marie Curie”.
Deocamdata sunt suspendate inscrierile in programul de voluntariat Niciun copil singur în spital, demarat la Spitalul “Marie Curie”, pentru ca sunt inca sute de voluntari inscrisi si care asteapta sa ajunga la copiii din Sectia de terapie intensiva nou-nascuti.
